Macroeconomie, Curs 6, an 1

Principiul multiplicatorului Keynesist.

Intreaga teorie Keynesista are in centrul sau Cag . In esenta Keynes propune o teorie formata din judecati asupra implicatiilorgenerale ale Cag asupra funct ec si asupra perf ec. Potrivit lui Keynes orice problema a economiei nationale paote fi rezolvata apeland la manipularea componentelor Cag . De exemplu in sistemul in care investitiile nu sunt suficient de ridicare pentru a orienta economia catre echilibru macroeconomic al ocuparii depline , atunci guvernul trebuie sa stimuleze Cag pentru a se obtine un astfel de rezultat .Ipoteza de baza a modelului Keynesist este aceea ca economia functioneaza in conditiile unui echilibru compatibil cu subocuparea fortei de munca. In acest contract stimularea exogena a Cag va avea ca efect cresterea productiei , a V si a ocuparii fortei de munca . In modelul Keynesist , intreprinzatorii care se confrunta cu o crestere a cererii vor reactiona prin crestrea productiei , adica prin angajaera unui volum sporit de factori de productie , si nu prin cresterea pretului . Aceasta ipoteza permite introducerea rationamentului economic al multiplicatorului Keynesist .In linii mari , principiul multiplicatorului Keynesist se se refera la impactul multiplu asupra Q , asupra V national de echilibu rezultat din cresterea cu o unitate a cheltuielilor totale.

Orice impuls care se manifesta la nivelul de totale fie ca provine din cresterea investitiilor , fie ca provine din cresterea G sau din reducerea impozitelor , se va repercuta de k ori asupra Q si V de economisire. (k= ordinul de multiplicare a cheltuielilor). Acest principiu al multiplicarii este studiat pe trei directii specifice, ca :

1. multiplicator al investiilor
2. multiplicator al cheltuielilor guvernamentale
3. multiplicator fiscal (al taxelor si impozitelor)

1.multiplicatorul investitiilor ilustreaza impactul multiplu al unei anumite cresteri in nivelul investitiilor planificate asupra productiei si VN de echilibru.

De exemplu : sa presupunem ca T0 nivelul investiitlor planificate Ipo=1000 mld si functia consumului este C=500+0.75I

c`=0.75

s`=0.25

Ca=500

Presupunem ca in perioada t1investitiile planificate inregistreaza o crestere de 20 mld Ip1=1250 mld

Asadar o crestere a investitiilor de 250 mld a determinat o crestere a venitului agregat de 1000 mld , adica DY este de 4 ori mai mare decat DI (cresterea investiilor)

Acesta ar fi rezultatul efectului de multiplicare a investiilor in structura economica , in aceste conditii avem un multiplicator al investitiilor = 4.

Ki este un indice marginal , ca atare el poate fi determinmat ca orice alt indice marginal prin derivarea functiei Vech.

Expresia matematica a Ki (inversul s`)arata ca efectul multiplicator va fi cu atat mai amplu cu cat s` va fi mai mic si deci c` ar fi mai mare. Aceasta este de altfel concluzia bine cunoscuta a modelului Keynesist :cu cat oamenii dintr-o economie vor alege sa consume mai mult , respectiv sa economiseasca mai putin din cresterea veniturilor , cu atat se va obtine un efect multiplicator mai mare pe seama unei anumite crestari a investitiei .

Sa presupunem de exemplu ca preferintele indivizilor dintr-o societate cu privire la consum si economisire sunt descrise de o c`=0.9, s`=0.1. In aceste conditii rezulta ca in virtutea concluziei lui keynes fiecare leu investit suplimenar va genera o crestere a valorii productiei , al venitului agregat cu 1- lei , deoarece iar lucrurile

nu se pot opri aici , daca performantele unei economii sunt cu atat mai mari cu cat oamenii economisesc mai putin si deci consuma mai mult de exemplu in cazul unei c`=0.999 , s`= 0.001 rezulta

Keynes nu face nici o diferenta intre investitii de succes si investitii eronate , adica cele care se bazeaza pe anticipari incorecte ale preferintelor consumatorului.

2.multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale.

Ilustreaza efectul multiplu care ar aparea la nivelul Q si V de echilibru de pe urma cresterii cheltuielilor guvernamentale cu o unitate .

Asadar in modelul Keynesist efectul multiplu al cheltuielilor guvernamentale este identic cu cel al investiilor , tocmai de aceea in baza unui asemenea algoritm , Keynes pretinde ca situatia de insuficienta a investitiilor ar trebui rezolvata printr-o crestere a cheltuielilor guvernamentale care ar avea asadar acelasi efect la nivelul Q si V de echilibru.

3.multiplicatorul fiscal

Ilustreaza efectul multiplu ce ar aparea la nivelul Q si V de echilibru rezultat dintr-o reducere a taxelor si impozitelor cu o unitate monetara.

Acest rezultat pare a intari si mai mult argumentul Keynesist in favoarea cheltuielilor guvernamentale , aceasta deoarece aratta intotdeauna si in mmod necesar.

Asadar impactul unei reduceri a fiscalitatii asupra productiei si venitului ar ri unul inferior celui rezultat din cresterea cheltuilelilor guvernamentale. Mai mult de Kf se poate scrie :

Acest rationament il conduce pe Keynes la concluzia ca stimularea relansarii economiei in conditii de recesiune este mult mai eficienta prin intermadiul cresterii G decat prin intermadiul scaderii fiscalitatii . De aceea recunoaste Keynes parghia fiscala va fi folosita pentru controlul unei expansiuni , iar parghia cheltuielilor publice pentru grabirea iesiri din recesiune.

Cele mai comune erori oe care economistii le comit atunci cand imbratiseaza rationamentul Keynesist sunt acelea ca prin cresterea cheltuielilor publice:

1. guvernul poate crea locuri de munca ce altfel n-ar fi existat in acea economie .
2. guvernul poate crea bunuri , valori ce altfel n-ar fi existat .,

intelegerea iluziei optice aproape generala a opiniei publice in legatura cu aceasta problema decurge din invocarea argumenteleor expuse pentru prima data in stiinta economica de Frederich Bastia in eseul intitulat „ Ce se vede si ce nu se vede” .

De exemplu : atunci cand guvernul emaneaza un proiect de lucrari publice , construieste un pod, un drum , reasfaltarea drumului existent sau schimbarea bordurilor , opinia publica saluta in general aceasta initiativa pe considerentul ca acea cheltuiala guvernamentala creaza locuri de munca . Intr-adevar pe durata derularilor acelui proiect de infrastructura un anumit numar de persoane isi vor gasi loc de munca pe bani din bugetul statului . Problema este aceea ca orice leu de cheltuiala publica prin care oamenii considera adesea ca se face un bine , provine din impozit .Pentru ca suna respectiva sa poata fi cheltuita in domeniul infrastructurii trebuie ca ea sa fie preluata prin taxe si impozite de la membrii societatii , atunci cand G se acopera din taxe si impozite spunem ca ac sunt sust de guv prez , atunci cand ele se acopera din imprumutrui guvernamentale , spunem ca ele vor fi sustinute tot de impozite , insa de guvern mit , o alta cale nu exista.

Chiar daca acele cheltuieli guvernemantale sunt finantate prin emisiune monetara , adica din inflatie , tot cetateni vor fi cei care suporta povara inflatiei , inflatie care se manifesta la fel ca un impozit , reduce puterea de cumparare de care beneficiaza oamneii.

Ce se vede : se vede proiectul de infrastructura si se vad locurile de munca create „ in acest domeniu”

Ce nu se vede : nu se vede productia de bunuri si servicii care a fost realizata de catre sectoarele afacerilor , de catre intreprinzatori prin intermediul banilor extrasi de guvern prin impozitare , de asemeneea nu se vad locurile de munca pe care intreprinzatorii le=ar fi creat prin investitiile pe care ei le-ar fi efetuat cu acele resurse financiare care au ajutat in final sa alimentam bugetul statului .

In realitate proiectele guvernamentale nu fac decat sa redirectioneze resursele disponibile in cadrul structurii de productie , intr-o alta maniera decat cea in care ar fi procedat proprietarii de drept ai resurselor respective..Asadar , in realitate guvernul nu creaza locuri de munca ci doar distribuie resurse de forta de munca intre sectorul privat si cel public .

Alte erori ale teoriei Keynesiste

Spre deosebire de teoria clasica , Keynes explica functia consumului , adica ...........cantitatii intre consum si V global astfel : „ Legea psihologica fundamentala pe care ne putem baza cu toata certitudinea apriori datorita cunostintelor pe care le avem despre natura umana si in acelasi timp aposteriori datorita informatiilor detaliate furnizate de experienta e ca in medie si in cea mai mare parte a timpului oamneii tind sa creasca nivelul consumului pe masura ce venitul lor creste, dar nu cu o cantitate egala cu cresterea venitului.”

Insa , fara ca aceasta lege psiho fundamentala sa fie sustinuta de vreo dovada empirica in mod Keynesist se invoca ip de stabilitate a functiei consum.

Aceasta insa pentru a reorezenta calcaiul lui Ahile ca mod Keynesist , ci mai degraba I ca factor dinamic si obatil(caracterizat prin instabilitate) .Keynes a precizat ca I sunt det in pp dc niv ratei dobanzii potrivit comparatiei pe care ontreprinzatorii o fac intre rata dobanzii si ef marginal a capitalului.Mai mult decat atat Keynes considera ca d` este determinat exclusiv de relatia de natura monetara de un raport intre C si oferta de bani . Prb e ca ...........d` e pretul banilor ca fiind preut crdt.De aceea d` este produsul unor finantari reale care au la baza ref de timp ale indivizilor dintr-o societate.Acestea sunt cele care determina un anumit raport intre consum si c, consum si I , adica intre bunuri prezente si viitoare.