Macroeconomie, Curs 3, an 1

PIB real si PIB nominal

PIB este un indicator valoric ,ca atare marimea si evolutia lui depind atat de marimea si evolutia fizica , cat si de marimea si evolutia preturilor bunurilor si serviciilor respective.

Pentru a ilustra cu acuratete evolutiile economice reale, economistii recurg la corectarea marimii nominale a PIB –ului cu modificarile intervenite in nivelul pretului . Se calculeaza asadar un PIB nominal si un PIB real .

PIB-ul nominal este exprimarea productiei fizice de bunuri si servicii finale dintr=o tara prin intermediul preturilor acestora din anul pentru care se calculeaza PIB-ul (preturi cerute) .

PIB-ul real este exprimarea productiei fizice de bunuri si servicii finale realizate intr=o tara , intr-un an la preturile acestora dintr-un an la baza sau an de referinta (preturile constante sau comparabile)

De exemplu daca T1 – an curent si T0 – an de baza atunci :

Intotdeauna in anul de baza produsul real va fi identic cu cel nominal . de vreme ce expresia q fizice se face luand in considerare aceleasi preturi .

PIB-ul real se poate calcula prin deflationarea PIB-ului nou , adica prin raportarea acestuia la indicele preturilor tuturor bunurilor luate in considerare in calcului PIB-ului . Acest indice al preturilor se mai numeste deflatorul PIB.

Astfel deflatorul PIB evidentiaza evolutia nivelului general al pretuirilor intre anul de baza si anul curent . In Anul de baza , intotdeauna , deflatorul PIB este 100%.Deflatorul PIB reprezinta deci o masurare a inflatiei , alaturi de indicele preturilor bucurilor de consum (IPC).

Diferenta intre cele doua consta in faptul ca deflatorul exprima evolutia preturilor pentru o gama mai larga de bunuri , in timp ce IPC exprima doar evolutia bunurilor incluse cu diferenta ponderii in asa numitul cos de consum .

Metode de calculare a PIB

Exista 3 mari metode pe care economistii si statisticienii le folosesc pentru calcularea indicilor macroeconomici:

1. metoda VA ( a productiei)
2. metoda venitului.

Prin metoda venitului productia nationala presupune agregarea tuturor veniturilor realizate de agentii economici dintr-o tara, intr-un an . Aceastsa modalitate de calculare a PIB-ului pune in evidenta identitatea macroeconomica fundamentala Q (productia) Q=Y(veniturile)

Aceasta identitate este mai mult decat o simpla egalitate cum ar fi de exemplu egalitatea care are loc in general , insa nu intotdeauna , intre C si O.

Acesta identitate Q=Y este o egalitate permanenta deoarece cele doua categorii economice de Q si Y sunt cele doua fatete ale aceleiasi probleme . Intotdeauna si in mod necesar venitul tuturor factorilor de productie ce au contribuit la realizarea unui bun va fi identic cu valoarea bunului respectiv.

3. metoda cheltuielilor.

Prin metoda cheltuielilor PIB-ul semnifica cheltuiala agregata care se realizeaza intr-o tara , intr-un an . Cum orice venit va fi alocat catre cumpararea de bunuri de consum , sau bunuri de productie , inseamna ca , in mod necesar orice venit al unui agent economic devine mai devreme sau mai tarziu o cheltuiala .

Asadar PIB-ul va fi exprimat prin cheltuiala totala dintr-o economie , adica C agregata .

Structura C agregata consta in urmatoarele 4 tipuri , categorii de cheltuiala.

1. Consumul personal de bunuri si servicii finale . Acesta consta in totalitatea cheltuielilor pe care populatia in general le efectueaza cu diferite bunuri de consum de folosinta curenta sau imdelungata . Aici includem cheltuieli alimentare , cu locuinta , cu imbracamintea , cu transportul , este asadar vorba de un consum privat .
2. Cheltuielile guvernamentale exprima un consum public , de stat , adica totalitatea resurselor financiare pe care administratia publica centrala si locale le utilizeaza , in principal pentru finantarea anumitor bunuri si servicii considerate de interes public. Includem cheltuieli publice din sectorul sanitar, educational , cu protectia persoanelor si a proprietatii , cu apararea natioanala etc. Cheltuiala guvernamentala totala se compune din achizitii publice si transferuri (resurse financiare orientate catre diferite categorii de persoane). Acestea din urma nu sunt luate in considerare in calculul PIB-ului , pentru a elimina posibilitatile dublei inregistrari.
3. Investitiile sunt acele cheltuieli destinate sporiri capacitatii productive a economiei . Componenta cheltuielilor investitionale este in prezent considerata mai degraba o problema de contabilitate.

De exemplu cheltuiala pe care o firma o realizeaza cu achizitionarea unui automobil este partea investitiilor firmei respective . Insa cheltuiala pe care o familie o realizeaza pentru acelasi automobil este inclusa in consum . De asemenea ,exista numerosi economisti care pretind ca toate cheltuielile pe care oamenii le realizeaza cu serviciile educationale sau sanitare ar trebui sa fie privite drept investitii . Aceasta este de altfel esenta asa numitei teorii a capacitatii umane formulate in anii 1860

De Gary Baker.

In realitatea , insa , investitiile sunt considerate a fi acele cheltuieli care contribuie la cresterea sau mentinerea stocului de capital tehnic dintr-o economie.

Avem asadar investitii nete care sunt investitii de dezvoltare , menite sa contribuie asadar la cresterea stocului de capital .

Si , pe de alta parte , investitii de mentinere a stocului de capital , cele menite sa asigure inlocuirea elementelor de capital fix uzate si amortizate , investitii care se face din fondul de amortizare.

4. Exportul net reprezinta diferenta dintre volumul valoric al exportului si volumul valoric al importului.

En reprezinta soldul balantei comerciale si , din punct de vedere economic , el echivaleaza cu o C externa pentru produsele nationale .

Investitiile - proprietatea privata

- risc

- rata de rentabilitate.